Temperatura medie globală a crescut cu 0,8°C iar estimările arată că limita suportabilităţii este de încă maxim 2°C. Activităţile umane emiţătoare de CO2 se derulează la o scară din ce în ce mai mare, determinând astfel o creştere a temperaturii medii globale într-un rimt mult mai alert decât cel înregistrat până acum.
Pentru a menţine creşterea temperaturii medii globale sub 2°C, emisiile de CO2 ar trebui reduse cu 50% până în anul 2050. La nivel global, emisiile de CO2 nu sunt distribuite deloc în mod egal, unele ţări având emisii foarte mari, atât ca valoare globală cât şi raportat la numărul de locuitori. Astfel, SUA emite anual 5,9 miliarde tone de CO2, de zece ori mai mult decât Africa Subsahariană.
Se estimează că în curând China va depăşi SUA, devenind astfel cel mai mare emiţător de CO2, ca valoare absolută. Raportat la numărul de locuitori, la nivelul SUA emisiile de CO2 ating valoarea medie anuală de 20 tone/persoană, în timp ce în Africa Subsahariană acestea ating doar 0,9 tone/persoană. În China, deşi emisiile globale le vor devansa în curând pe cele din SUA, raportat la numărul de locuitori acestea ating doar a şasea parte din emisiile anuale pe cap de locuitor înregistrate la nivelul SUA şi a treia parte raportat la nivelul UE.
În acelaşi timp, Guvernele multor ţări sunt mult mai preocupate de producerea de energie decât de reducerea emisiilor de CO2, luând în calcul într-o măsură foarte mică sau uneori chiar deloc, alternativele de producere a energiei regenerabile, care nu afectează mediul înconjurător.Energia eoliană, solară, geotermală, hidro sau biomasa sunt soluţiile pentru perioada următoare, care pe lângă avantajul de a proteja mediul înconjurător mai prezintă şi alte avantaje, foarte importante din punct de vedere economic: costurile reduse şi imposibilitatea epuizării lor. Dacă în cazul petrolului, al cărbunelui şi gazelor naturale vorbim despre epuizarea resurselor, acest lucru nu este posibil de exemplu în cazul soarelui sau al vântului.
În această situaţie, o responsabilitate tot mai mare îi revine fiecăruia dintre noi. Dacă societatea civilă poate influenţa într-o măsură mai mică politica guvernamentală în domeniul energiei, investiţiile care se fac în acest domeniu şi modalităţile de obţinere a energiei, rolul principal în ceea ce priveşte eficienţa energetică îi revine fiecăruia dintre noi.
Consumul global de energie este influenţat de fiecare consumator individual, iar specialiştii din domeniu indică emisii anuale de CO2 în valoare de maxim 1,3 tone pe persoană, pentru a menţine o creştere medie a temperaturii globale de maxim 2°C. Variantele pe care le avem în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 nu sunt deloc puţine sau de neglijat.
Utilizarea unor maşini cu consum cât mai redus de carburant, folosirea mijloacelor de transport în comun sau a celor nepoluante, cum sunt bicicletele, folosirea de becuri economice, evitarea consumului inutil de energie prin scoaterea încărcătoarelor din priză şi a aparatelor electrice şi electronice atunci când nu le folosim ş.a., sunt doar câteva variante la îndemâna fiecăruia.
Idei precum: “Eu sunt doar o singură persoană, nu am cum să schimb lucrurile…” sau “Eu cred că mă încadrez în limita de 1,3 tone/an, nu am cum să produc atât de mult CO2” sunt de mult depăşite. Un drum cu avionul, pe o distanţă de 2.500 km produce 1,3 tone de CO2. La fel un drum cu o maşină de teren, pe o lungime de maxim 3.000 km.
Procesarea cărnii consumate timp de un an de zile de 4 persoane dintr-o ţară industrializată generează aceeaşi cantitate de gaze cu efect de seră. Prin comparaţie, folosirea bicicletei pentru a ajunge la locul de muncă generează scăderea emisiilor de CO2 cu o jumătate de tonă pe an. Iar dacă toţi consumatorii individuali la nivelul UE ar folosi becuri economice, emisiile anuale s-ar reduce cu 27 milioane de tone.
Crisanta Lungu, Director Executiv GREENPEACE România
sursa: www.econews.ro
